Dacă încercăm să dăm o definiție scurtă, emoțiile nu sunt altceva decât reacții interioare la stimuli exteriori. În cele mai multe cazuri, oamenii își exprimă emoțiile în mod constant, unii poate chiar prea mult. Însă există și foarte multe persoane care au reflexul de a își suprima orice emoție.
Ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt trăirile care apar ca răspuns la diversele evenimente pe care le întâmpinăm. Acestea pot fi atât pozitive cât și negative. Ele ne ajută să luăm decizii, să acționăm în diferite situații tensionate și, de asemenea, emoțiile ne ajută să îi înțelegem pe ceilalți din jurul nostru.
Suprimarea emoțiilor
Suprimarea este un mecanism psihologic util, ce ne permite să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim să obținem, fără să ne lăsăm distrași de fiecare emoție pe care o avem. În general, facem acest lucru deoarece impulsul pe care îl avem în acel moment nu este cel mai potrivit pentru situația dată.
Ce s-a întâmplat cu cei care își suprimă emoțiile în mod constant?
Educația primită.
Deși cuvintele folosite de părinți/bunici pot diferi, sensul este mereu același:
- „Nu mai plânge, că-ți dau eu acum motive să plângi!”, această expresie arată unui copil că eliberarea emoțiilor vine la pachet cu probleme.
- „Nu mai pune întrebări și fă ce-ți zic!”, aceste vorbe învață un copil să nu mai gândească pe cont propriu, ci să facă doar ce i se zice, fără să pună întrebări.
- „Nu e frumos să le răspunzi înapoi adulților.”, dacă i se spune așa ceva unui copil, el ajunge să se creadă inferior celorlalți. El va considera că emoțiile și sentimentele sale nu contează, iar ceilalți pot face ce vor, chiar dacă ceva îi provoacă suferință.
- „Dă-i un pupic lui buni/unchiului/verișoarei tale/etc.”, chiar dacă copilul nu vrea pentru că nu-i place. El este forțat să facă un gest neplăcut din cauza persoanei în cauză, dar cu timpul va ajunge să asocieze doar gestul cu neplăcerea, scoțând persoana din ecuație. El va ține minte că, deși s-a opus, nu a contat și a trebuit să facă un gest forțat de un factor extern.
Cu siguranță ai auzit sau ți s-au zis chiar ție și alte replici similare.
Deși unele pot părea inofensive, cum ar fi cea cu pupicul forțat, toate duc către același rezultat: când va ajunge adult, el își va suprima (aproape) toate emoțiile. Pentru că, pentru el, exprimarea emoțiilor a venit mereu la pachet cu neplăceri.
Probleme serioase, dar nu fără rezolvare
Problema celor care au fost educați să acumuleze emoțiile în loc să și le exprime este una serioasă. Când emoțiile se adună în interior, la un moment dat se va atinge o limită de suportabilitate.
Când se atinge acest prag de suportabilitate, există două variante, ambele cu urmări asupra vieții persoanei respective, dar și asupra relației cu ceilalți oameni:
- fie persoana care a adunat prea multe emoții se închide în sine și nu mai vrea să interacționeze cu alte persoane, iar cu timpul pot apărea probleme psihologice (cum ar fi depresia, anxietatea, etc.) sau fizice (gastrită, ulcer, tulburări digestive, etc.);
- fie persoana care nu mai poate face față emoțiilor acumulate de-a lungul timpului începe să se exteriorizeze, dar reacționeză necontrolat și disproporționat față de stimuli.
Ce poți face dacă ești o persoană care-și suprimă emoțiile?
În primul rând, descoperă cauza problemei. De ce nu-ți poți exprima emoțiile în anumite situații, iar în altele da? Ai trecut prin ceva similar cu cele descrise mai sus? Atunci e posibil să te crezi o persoană inferioară celor din jur și să fii predispus(ă) la anxietate și/sau depresie.
Există metode să scapi de complexul de inferioritate, pe care le poți citi în articolul dedicat acestui subiect.
Cel mai important lucru pe care-l poți face este să nu mai permiți emoțiilor negative să se strângă undeva într-un colț de suflet pentru că, în curând, ele vor ajunge să ocupe tot spațiul și să nu mai ai loc pentru emoții pozitive.