Fericirea înseamnă să obținem tot ce ne dorim?

Fericirea este o stare emoțională caracterizată prin sentimente de bucurie, satisfacție, mulțumire și împlinire.
Când vorbim despre fericire, adesea ne referim la felul în care ne simțim în prezent. Dar fericirea poate fi și un sentiment mai general al felului în care simțim viața în general.

Ce ne face fericiți?

Iubirea unei alte persoane, bani mai mulți decât am avea nevoie vreodată, o mașină de lux, o casă cu piscină…? Aici fiecare are propria listă de dorințe, propriul check-list pentru a se considera fericit.

Cert e că fericirea este, sau ar trebui să fie, un scop al fiecăruia dintre noi.

Fii sincer(ă) cu tine: te consideri un om fericit? Dacă da, felicitări. Dacă nu, de ce nu? Fiecare avem libertatea de a alege să fim fericiți.

Fericirea are semnele ei

Unele dintre semnele principale ale fericirii sunt:

• Simțim că trăim viața pe care ne-am dorit-o;
• Simțim că am realizat (sau vom realiza) ceea ce ne-am dorit în viață;
• Ne simțim mulțumiți de viața noastră;
• Ne simțim mai mult pozitiv decât negativ.

Un lucru important de reținut este că fericirea nu este o stare permanentă de euforie, ci este sentimentul de a trăi mai multe emoții pozitive decât negative. Așadar, putem avea momente mai puțin bune și să ne considerăm fericiți în continuare. Nu este capăt de lume dacă nu ne iese totul perfect, așa cum vrem. Poate n-am luat deciziile potrivite la momentul potrivit, poate am ratat niște oportunități, poate am fost delăsători. Motive pot fi multe pentru anumite momente de tristețe/supărare. Asta nu înseamnă că fericirea a dispărut complet. Trebuie doar să reflectăm un pic și să ne (re)găsim drumul spre ea.

Ce ne dorim, de fapt?

Înșiram mai sus cele mai des întâlnite dorințe ale multor persoane.

Unii dintre noi întâlnim iubirea vieții noastre, dar nu o ducem prea bine cu banii: motiv să fim nefericiți.

Unii dintre noi avem un job atât de bine plătit încât am putea cumpăra aproape orice cu banii jos. Dar, în schimb, nu mai avem timp de călătorit, nu mai avem timp pentru prieteni sau pentru întâlniri: motiv să fim nefericiți.

Unii dintre noi ne-am cumpărat cea mai faină mașină. Dar mai mult stă în parcare pentru că abia avem bani de benzină: motiv să fim nefericiți.

Unii dintre noi ne-am cumpărat o casă cu piscină, fără să realizăm cât costă pe an întreținerea, mai ales dacă stăm singuri în ea: motiv să fim nefericiți.

Ce vreau să subliniez este că întotdeauna vom găsi motive să fim nefericiți, mai ales când vrem să le avem pe toate. Când, de fapt, dacă am obținut azi ce ne doream ieri, nu apucăm să ne bucurăm cu adevărat, pentru că deja tânjim după ceea ce nu avem (încă).

Fericirea prin acumulare sau acumulare de fericire?

Noi, oamenii, avem tendința de a ne dori prea mult. Devenim atât de concentrați să acumulăm lucruri, „să avem de toate”, încât pierdem noțiunea bucuriei adevărate. Acea bucurie pe care o resimțim atunci când facem ceva ce ne place, fie el un job, un hobby ori doar profităm de un moment de relaxare.

Ce am observat în nenumărate cazuri este că cine aleargă după lucruri nu este un om fericit. În general, aceste persoane se laudă cu ceea ce au și cam atât. Satisfacția lor apare doar în acele momente. Dacă nu au cui să se laude se focusează pe următorul lucru pe care îl vor. Marea majoritate a acestor persoane sunt sau au devenit workaholics. Acest lucru vine la pachet și cu o oarecare distanțare în relațiile umane. Da, pot interacționa des cu alte persoane, însă niciodată la un nivel profund. Iar relațiile superficiale nu aduc niciodată fericire nimănui. Cu trecerea timpului acest aspect negativ își face simțită prezența în viața lor. Poate nici nu-și vor da seama de acest aspect, ci doar vor simți o stare acută de apatie sau chiar vor intra în depresie odată cu trecerea timpului.

„Fericirea are chipul tău…”

Așa cum spunea Mihaela Runceanu în celebrul ei cântec: „Fericirea are chipul tău/ Și-n privirea ta voi sta mereu / Fericită să fiu/ Că iubirea o știu/ Împlinind viața mea”, o altă persoană, o persoană pe care o iubim și care ne iubește la rândul său ne poate aduce numai bucurii.

Dar dacă legăm toată fericirea noastră de o altă persoană, ce vom face când nu putem fi împreună? Ce vom face când suntem departe unul de celălalt din diverse motive? Sunt șanse foarte mari să ne întristăm și să fim nefericiți.

Așa cum există oameni care leagă totul de lucruri, există și oameni care leagă totul de alte persoane. Cel puțin a doua categorie are perioade mai lungi de fericire.

Eu, cu mine și cu demonii din mine

Cel mai greu pas spre drumul fericirii este acela de a ne accepta așa cum suntem. Frumoși/urâți, bogați/săraci, amuzanți sau nu, carismatici sau stângaci, nu contează.

Important este să ne cunoaștem noi pe noi, să știm ce vrem de la viață și ce ne face fericiți cu adevărat.

Când ajungem să ne cunoaștem, ne aflăm și propriile limite. Degeaba ne dorim noi mai mult decât putem duce. Nu facem altceva decât să ne oferim singuri motive pentru a fi nefericiți.

Dacă ne cunoaștem limitele putem să nu mai pierdem timp încercând să obținem imposibilul dintr-o bucată, ci putem încerca să facem niște pași mai mici, dar pe care să-i putem parcurge. Mai ușor, mai greu, nu contează. Important este să-i luăm. Pe rând sau mai mulți deodată, după posibilitățile fiecăruia.

Când n-o să mai pierdem timp vom ajunge și să ne bucurăm de ceea ce avem deja.