Aparent, o persoană cu un comportament pasiv-agresiv este o fire gentilă și maleabilă. În realitate, însă, ea are o agresivitate pasivă transmisă nu prin violență cât prin atitutdine și comportment.
Cum să te descurci în fața unui comportament pasiv-agresiv?
Am trăit cu oameni pasiv-agresivi din copilărie și până în prezent. Familia mea a fost plină de maeștri ai agresivității pasive și toți, pe rând, mă făceau să mă simt vinovată pentru orice.
Până și cele mai simple și mărunte lucruri deveneau o problemă uriașă. Niciodată nu erau mulțumiți.
De exemplu…
Tata ar fi vrut să mănânce ceva la grătar. Dar în loc să spună ce vrea, el o întreba pe mama „Ce avem de mâncare?”. Și mama îi punea un castron de ciorbă, pentru ca mai apoi să înceapă să se plângă că el ar fi avut poftă de grătar, că de ce nu m-am gândit EU să aprindem focul din timp, că acum moare de foame până ard lemnele și se aprind cărbunii și alte blabla-uri de genul.
Și n-a fost un caz izolat…
Fiecare membru al familiei avea cel puțin un mod de a se comporta pasiv-agresiv. Și de cele mai multe ori eu eram ținta acestui comportament. De parcă eram eu responsabilă pentru fericirea lor. De parcă trebuia eu să știu ce le trece prin minte.
E obositor să stai mereu cu teama asta, cu teama că îi vei supăra cu ceva. Cu orice, de fapt. Pentru că și când încercam să le fac pe plac, tot nu era bine, că nu era ce și cum voiau ei.
Așa că…
În cele din urmă, am încetat să mai ghicesc.
În cele din urmă, am început să mă distanțez de ei.
În cele din urmă, m-am ales pe mine.
Când tu știi că faci tot posibilul să mulțumești o altă persoană (rudă, prieten sau o simplă cunoștință) și primești la schimb un comportament pasiv-agresiv, cu replici acide și jignitoare, când persoana respectivă pare că nu este niciodată mulțumită de nimic din ceea ce faci tu, cea mai bună soluție este să nici nu mai încerci.
Da, recunosc. Nu-i ușor.
Niciodată nu este. Și nici nu va deveni mai ușor cu trecerea timpului.
Dar nu este ușor nici să te simți mereu vinovat(ă) din cauza nefericirii altei persoane. Nu este ușor nici să te simți mereu responsabil(ă) pentru fericirea altei persoane.
Așa că, dintre cele două variante dificile, cea mai bună pentru tine este, evident, distanțarea. Separarea de persoanele toxice care, prin comportamentul lor pasiv-agresiv, te fac să treci prin toate sentimentele negative imaginabile.
Nu-i mai lăsa pe ceilalți să te manipuleze! Când vor realiza că nu le mai merge, poate nici nu vor mai încerca (cu tine).
